Îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor romani 

            Îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor sunt acele obligaţii consacrate pe cale constituţională, ca un element esenţial al legăturii de cetăţenie şi ca o caracteristică a oricărei societăţi democratice, în care, pe lângă drepturi, cetăţeanul are şi o serie de îndatoriri. Constituţia României cuprinde aceste îndatoriri fundamentale în Capitolul III al Titlului II, art. 54-57.

Obligaţia de fidelitate faţă de ţară – art. 54 al Constituţiei. Constituţia prevede că fidelitatea faţă de ţară este sacră. Fidelitatea decurge în primul rând din calitatea de cetăţean al statului. Această îndatorire are drept urmare obligaţia celor cărora le sunt încredinţate funcţii publice precum şi a militarilor de a îndeplini aceste funcţii cu credinţă şi de a depune jurământul cerut de lege.

Obligaţia de a respecta Constituţia şi a legilor ţării – art. 1 alin. (5) din Constituţie. Aceasta este o obligaţie importantă ce aparţine tuturor persoanelor domiciliate sau rezidente în România, indiferent dacă sunt cetăţeni români, străini sau apatrizi.

           Obligaţia de apărare a ţării – art. 55 al Constituţiei. Această obligaţie impune cetăţenilor să fie întotdeauna pregătiţi în cazul unei agresiuni armate, cât şi în cazul altor acţiuni îndreptate împotriva ţării. Această obligaţie aparţine tuturor cetăţenilor români, bărbaţi şi femei, fără deosebire de origine naţională, religie, ocupaţie şi pregătire profesională.

Obligaţia  de a contribui la cheltuielile publice – art. 56 din  Constituţiei. Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin plata impozitelor şi a taxelor stabilite de lege, la cheltuielile publice.

Obligaţile cetăţenilor depăşesc aspectul lor juridic, având legătură cu morala şi religia. Îndatoririle esenţiale ale cetăţenilor sunt: apărarea României realizată prin serviciul militar pentru bărbaţi între 20 şi 35 de ani, contribuţia la cheltuielile publice prin impozite şi taxe, oamenii au obligaţia să respecte Constituţia şi legile statului adică ordinea de drept, nimeni nu este mai presus de lege, de a-şi exercita drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă fară a încălca drepturile şi libertăţile celorlalţi. Români absenţi au aceleaşi îndatoriri, obligaţii faţă de ţară ca şi cei prezenţi.[1]

Se relevă obligaţia cetăţenilor de a alege şi de a fi ales, de a se prezenta la vot, de a primi şi de a exercita mandatul ce i s-a oferit, dreptul de a primi grade şi drept de comandă .

Aceste drepturi şi obligaţii constituţionale relevă concretizarea juridică, constituţională a cetăţeanului român formarea constituţională a cetăţeniei române. Cetăţeanul român mai dispune de drepturi apărute din dreptul internaţional ale statului român şi participarea acestuia la ordinea de drept internaţională, relevată fiind şi răspunderea internaţiuonală a românilor pentru obligaţiile internaţionale asumate de România.[2]

Obligaţia de exercitare cu bună credinţă a drepturilor şi libertăţilor – art. 57 al Constituţiei. Această obligaţie este o concretizare a principiului din dreptul român potrivit căruia titularul unui drept nu trebuie să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi.